chat cu word-ul

scriu pentru că altceva nu pot să fac
scriu ca să mă razbun
pe creier
că vrea să cunoască şi să gândească
toate lucrurile pe care dacă
nu le ştiam eram mult mai ok
scriu pentru că nu îmi vine să
pronunţ nimănui
sau cel puţin nimănui căruia
aş vrea să-i pronunţ
pentru că aş vrea şi ar vrea să audă

pe puls că pulsează şi
îmi aminteşte de viu

ar trebui să scriu ceva
ca şi când ar fi scrisoare de adio
înainte de sinucidere
sau premoniţie de accident
să zic
„te-am iubit băh idiotule
cum n-ai putea să simţi ever
că te iubeşte cineva
mi-a fost dor de tine proasto
care crezi că te iubesc
doar dacă ieşim la bere
sau dacă mai glumim la scara ta
sau care mai sunteţi
şi ce mai credeţi
deşi la zodia mea scrie că sunt
extrovertită
deci ar fi trebuit să vă daţi seama
cum şi ce de fapt
pe tine nu te-am urât
ba chiar mi-ai fost dragă
doar nişte reacţii pe care le trezeai
îmi setau alarma la bombă
şi restu care vă simţiţi nebăgaţi în seamă
dar n-am ordine în idei şi
nici lucruri din alea memorabile să vă zic”

şi îmi dau seama că nu o să mor în
următoarea oră
mi-ar fi ieşit astea mai bine

doar ţipam ascuns dar pe bune
că sleiala mea
şi orice lucru bun pe care (vreau să) îl fac
vine de la voi
care vă ştiţi
cine nu se simte şi ar trebui
sunt de obicei fix ăia
de care te doare mai tare
dar s-au molipsit în timp cu ceva defecte de vedere
de la pumnii luaţi în ochi de la
toate literele alfabetului până la tine
şi enervat de asta le-ai mai dat un bobârnac
so
ajungi pe lista scaunului electric
ultima ta dorinţă e să le spui ceva
şi eşti al dracului de sincer
te caci pe tine dinainte de pedeapsă
de frică să nu uiţi ce vrei să zici
că oricum n-o să ai timp
că oricum cât mori îţi mai aduci aminte
ceva crucial pe care l-ai omis

că posibil să nu te creadă

„ba da
te-am şi te …
sună al dracului de puţin orice cuvânt
şi dacă nu m-aş fi căcat atât
pe mine şi până acum
poate îţi făceam ochii mari să vezi
să-ţi intre-n sânge
în loc să ţi-i protejez cu pansamente
de praful de care nu mă scuturasem
da uite că mai vreau eu aşa
mai trăiesc un pic
să-ţi ţip asta în faţă
să nu o citeşti tot pe orbecăite
a fost nevoie de timp cât două ţigări
să ştiu că o să ştiu eu să
ţip şi altfel

să-ţi scoţi şi dopurile din urechi
să-ţi iei şi vânătăile de pe ochi
să-ţi deschizi şi porii
o să intru pe toate orificiile
pe care nici măcar un medicament
nu a trecut
în nşpele tale perioade de boală
mai am răbdare
cât să îţi faci şi tu curaj”

şi mă gândesc dacă nu cumva îmi vând
sufletul diavolului
scriind despre astea

dar sigur tot mai am de zis