odata cu stabilizarea proiectului ROcultura pe .ro, extinderea si imbunatatirea lui, toti cei 3 admini avem acum cate un domeniu nou, legat de el.

Mirela Neculcea (adica eu) - mirelaneculcea.rocultura.ro

Andrei Ruse (RA.)- andreiruse.rocultura.ro

Sorin Staicu (ex DespoT ) - sorin staicu.rocultura.ro

imi mut blogul. a fost ok aici, insa pe wordpress nu ma pot desfasura in voie, nu am optiuni prea multe pentru a realiza un blog mai complex si pentru multe adaugiri si imbunatatiri, asa ca ma gasiti la noua cutie a pandorei

considerati ca acest blog a fost inchis oficial cu acest post

ROcultura e mai degrabă un upgrade al mai vechiului proiect online sketche, revenirea fiind oficială şi publică odată cu 1 august.

sketche a avut o viaţă relativ scurtă (din probleme tehnice, discutate de la acel moment până acum în mai multe rânduri şi asigurându-ne că de data aceasta nu se vor repeta), însă în perioada în care a existat, s-au făcut experimente, s-a acumulat experienţă, s-au ivit şi probleme şi idei mai mult sau mai puţin disputate. a fost tânăr şi neliniştit, dar toate astea sunt constructive acum, când sketcheul se reîncarnează în ROcultura, mai bine pus la punct atât tehnic, cât şi ca design, claritate, informare, organizare a blogului şi a echipei din spatele lui.

cei care sunt familiarizaţi cu ce a fost skeche, pot observa deja multe îmbunătăţiri şi noutăţi şi se mai pregătesc încă destule.
schimbarea la faţă deja s-a întâmplat, a început să crească şi gabaritul, la calitate se lucrează în permanenţă. şi pentru că suntem deschişi şi într-o continuă îmbunătăţire, aşteptăm aici sugestii, încântările şi nemulţumirile, entuziasmul şi oftica.

blogul e destul de clar conceput, aşa că o să găsiţi mai tot ce vreţi să aflaţi. dacă mai e totuşi ceva de întrebat sau de zis pur şi simplu şi căsuţa de comentarii nu pare destul de discretă / prietenoasă, la web contact aveţi adresele de mail ale administratorilor.

scriu pentru că altceva nu pot să fac
scriu ca să mă razbun
pe creier
că vrea să cunoască şi să gândească
toate lucrurile pe care dacă
nu le ştiam eram mult mai ok
scriu pentru că nu îmi vine să
pronunţ nimănui
sau cel puţin nimănui căruia
aş vrea să-i pronunţ
pentru că aş vrea şi ar vrea să audă

pe puls că pulsează şi
îmi aminteşte de viu

ar trebui să scriu ceva
ca şi când ar fi scrisoare de adio
înainte de sinucidere
sau premoniţie de accident
să zic
„te-am iubit băh idiotule
cum n-ai putea să simţi ever
că te iubeşte cineva
mi-a fost dor de tine proasto
care crezi că te iubesc
doar dacă ieşim la bere
sau dacă mai glumim la scara ta
sau care mai sunteţi
şi ce mai credeţi
deşi la zodia mea scrie că sunt
extrovertită
deci ar fi trebuit să vă daţi seama
cum şi ce de fapt
pe tine nu te-am urât
ba chiar mi-ai fost dragă
doar nişte reacţii pe care le trezeai
îmi setau alarma la bombă
şi restu care vă simţiţi nebăgaţi în seamă
dar n-am ordine în idei şi
nici lucruri din alea memorabile să vă zic”

şi îmi dau seama că nu o să mor în
următoarea oră
mi-ar fi ieşit astea mai bine

doar ţipam ascuns dar pe bune
că sleiala mea
şi orice lucru bun pe care (vreau să) îl fac
vine de la voi
care vă ştiţi
cine nu se simte şi ar trebui
sunt de obicei fix ăia
de care te doare mai tare
dar s-au molipsit în timp cu ceva defecte de vedere
de la pumnii luaţi în ochi de la
toate literele alfabetului până la tine
şi enervat de asta le-ai mai dat un bobârnac
so
ajungi pe lista scaunului electric
ultima ta dorinţă e să le spui ceva
şi eşti al dracului de sincer
te caci pe tine dinainte de pedeapsă
de frică să nu uiţi ce vrei să zici
că oricum n-o să ai timp
că oricum cât mori îţi mai aduci aminte
ceva crucial pe care l-ai omis

că posibil să nu te creadă

„ba da
te-am şi te …
sună al dracului de puţin orice cuvânt
şi dacă nu m-aş fi căcat atât
pe mine şi până acum
poate îţi făceam ochii mari să vezi
să-ţi intre-n sânge
în loc să ţi-i protejez cu pansamente
de praful de care nu mă scuturasem
da uite că mai vreau eu aşa
mai trăiesc un pic
să-ţi ţip asta în faţă
să nu o citeşti tot pe orbecăite
a fost nevoie de timp cât două ţigări
să ştiu că o să ştiu eu să
ţip şi altfel

să-ţi scoţi şi dopurile din urechi
să-ţi iei şi vânătăile de pe ochi
să-ţi deschizi şi porii
o să intru pe toate orificiile
pe care nici măcar un medicament
nu a trecut
în nşpele tale perioade de boală
mai am răbdare
cât să îţi faci şi tu curaj”

şi mă gândesc dacă nu cumva îmi vând
sufletul diavolului
scriind despre astea

dar sigur tot mai am de zis

nu se poate şi ateu de aproape orice şi cu sufletu-n rai

mă bucur că te-am cunoscut
sper să ne vedem pe lumea ailaltă
îmi zice un id de mess
( încă nu sunt sigură dacă politicos sau sincer )

eu nu am loc nici în rai
nici în iad
pe mine mă lasă ăştia la mijloc
deci rămân pe pământ

poate mă reîncarnez

îmi spune glumeţ că
o să îl privesc de sus
pentru că el se duce în iad
sau oricum undeva mai jos decât mine
eu ştiu că
în geometria asta
ar fi interesat doar de faptul
că se poate uita pe sub fusta mea

sunt preocupată mai mult
de ideea de mijloc
urăsc sa fiu prinsa în
trafic în
circumstanţe
…

dar glumesc în continuare
sunt obişnuită
cu traficul
cu circumstanţele
…